Comert in Romania

(Icey)

Ma enerveaza la culme de la un timp comportamentul unor vanzatoare de la chioscuri de ziare, tonete de bilete,  magazine alimentare, etc. N-o sa inteleg niciodata cum cineva care traieste de pe urma clientilor poate sa-i trateze cu atat de mult sictir. Trebuie sa recunoasteti, si voi le-ati vazut. Sunt omniprezente. Incredibil de proaste, mereu cu nasul pe sus, mereu crezand ca le stiu ele pe toate. Sa le luam pe rand.

1. Angajata la toneta de bilete de la statia “Piata Eroii Revolutiei”, Bucuresti. Cine stie zona stie la ce toneta ma refer. Aia de vizavi de tramvai, din fata grupului scolar de acolo. Sau ce-o fi ala.Am fost si eu ca tot omul sa-mi iau bilet ca sa nu trebuiasca dupa aia sa dau 500 de mii intr-un tramvai frecventat de controlori la ora respectiva. Fiindca asa mi-am facut obiceiul, aveam castile in urechi, ascultand muzica. Pana sa ajung la toneta, am oprit muzica, sa fiu atent la ce naiba spune aia de acolo. Mentionez ca nu am scos castile din urechi.  “Un bilet, va rog frumos!”. “%^#@#&$*#$@(si alte cuvinte pe care nu le-am inteles)” . “Ma scuzati?” . “(Face ochii mari)#%#@##card$%#@$@#eti?”. “Imi pare rau, nu am inteles ce ati spus(Ma apropii. De, sunt cam surd cand e un geam intre mine si aia cu care vorbesc)” . “(Face ochii mai mari si incepe sa tipe) AM INTREBAT DACA AI CARD RATB CA NU SE MAI DAU BILETE. N-AI PIC DE RESPECT CU CASTILE ALEA IN URECHI. CHIAR ASA NESIMTITI SUNTETI?”.Evident ca mi-a sarit tandara, dar nu am mai zis nimic, fiind pe fuga. Nu pot sa inteleg cum poate o persoana care imi vorbeste de parca ma cunoaste de ani isi permite sa ma faca nesimtit. Pana la urma nu e vina mea ca zona e frecventata de masini, motociclete, scutere, tramvaie, autobuze si pietoni, adica de un conglomerat de factori care estompeaza capacitatea mea e a auzi ce naiba vrea sa spuna idioata aia de la ghiseu. Ca sa nu mai spun ca eu am cerut un bilet, ea mi l-a dat, deci dupa aia nu mai eram obligat sa-i ascult balivernele. Nu cred ca i-ar fi convenit sa imi dea biletul si dupa aia sa incep si eu sa-i povestesc ce trist sunt ca a facut Dinamo egal cu Bistrita.

2. Vanzator la un magazin de presa, Gara de Nord, Bucuresti. Magazinul este cel de langa KFC. Intru eu cu gandul sa-mi iau un ziar. Mereu cand ma duc prin gara imi iau un ziar ca sa am ce face in tren. Acum mai aveam un motiv, anume sa schimb niste bani. De ce, o sa va spun la mentiunea speciala a acestui articol. Ma duc la domnul in cauza si ii cer Gazeta Sporturilor. Se duce plictisit, o ia din raft, mi-o da, ii dau o bancnota de 500 de mii, dupa care idiotul face ceva la care nu m-as fi gandit. Ia ziarul inapoi si imi spune ca nu mi-l vinde ca n-are sa-mi dea rest. Inteleg ca nu cei mai destepti oameni ajung vanzatori, dar cat de prost sa fii? Vine un client, vrea sa-ti ia un ziar, iti da banii pe el si tu ce faci? Ii iei ziarul si zici ca nu-l vinzi ca ti-e lene sa te duci sa schimbi o bancnota?

3. Vanzatoare la un chiosc de ziare, Ploiesti, in spatele prefecturii. Omului i se mai face si sete din cand in cand. Drept urmare am zis sa ma duc sa-mi cumpar o sticla de apa minerala la juma’ de litru. Aveam 2 lei la mine, apa costa un leu si 60 de bani. Ma duc fericit ca dau de o ghereta in care au apa, ii zic sa-mi dea si mie sticla, la care vine raspunsul retardat al unei femei care nu cred ca stie ce inseamna comert. “Ce? N-ai marunt? Da ce, crezi ca eu dau rest acum la fiecare om care vine cu 2 lei pentru o apa?”. Cred ca idioata asta e maritata cu prostul din Gara. Totusi, ala era mic copil. Ala macar a zis ca nu-mi vinde ziarul si pace. A fost subtil, a lasat sa se deduca nesimtirea. Asta nu, asta fost foarte ofensata. Adica cum sa am eu, clientul, tupeul sa nu-i dau ei suma exacta? Cum imi permit eu sa cred ca ea o sa-si miste fundul ala de pe scaun sa-mi caute mie rest? Sau mai rau, cum pot sa cred ca imi va da restul din maruntul pe care i l-a dat tipul care a cumparat ceva inaintea mea? E strigator la cer. Ea, o doamna desavarsita, era de fapt acolo pe post de comentator TV, nu avea treaba cu ceea ce-i scrisese angajatorul in contract. Anume, “esti vanzatoare, deci imi vinzi produsele”. Vaca probabil nu a inteles ca asta inseamna chiar sa vinzi, nu sa alungi potentialii clienti.

4. Mentiune Speciala. Gara de Nord, casa de bilete. Am spus mentiune speciala pentru ca nu este vorba de vanzatoare, ci de clienti. Cand am fost sa-mi iau bilet, in fata mea era un om in varsta care vroia sa mearga cu un personal pana la Peris parca. Omul avea in mana o bancnota de 5 lei si una de 100 de lei. Fiind atins de iluziile de grandoare date de varsta a treia, i-a dat tipei de la casa bancnota de 100 de lei. Aia, simtita, a incercat sa-i explice ca biletul pe care si-l doreste e de 2 lei si poate la fel de bine sa dea cealalta bancnota. Asta nu si nu.”Da-mi rest, da-mi rest”. Aici intervine diferenta de comportament intre aceasta vanzatoare si celelalte. Tipa a tacut, i-a dat restul, a ramas fara bani, apoi cand am venit eu sa-mi iau bilet mi-a explicat pe un ton civilizat ca nu mai are de unde sa dea rest la inca 500 de mii si ca ma roaga sa ma duc sa schimb. Mentionez ca in tot timpul in care am cautat un loc in care sa schimb bancnota, femeia a inchis casa ca sa ma astepte. Ei, asa da. Vedeti dragi comercianti? Se poate! Trebuie doar putina bunavointa. Pot intelege ca nu aveti rest. Nu pot intelege comportamentul sfidator, nesimtirea si prostia.