de: eu

eu — Sat, 19 Jan 2008 07:50:24 +0000

Ce suntem noi? Noi suntem degeaba. Si ce facem? Traim. De ce? Degeaba. Unde? Intr-o tara – poate chiar o lume – degeaba. Daca cineva are o viziune alta viziune care i se pare mai adevarata sau posibila este invitatul meu sa o impartaseasca cu noi toti. Eu personal am inceput sa am mari indoieli cu privire la aceasta “viata” pe care o ducem – unii mai mult altii poate mai putin – din inertie. Ne nastem – oare putem spune asta? cand de fapt suntem adusi la viata cu forta! din gresala sau intentionat alte doua persoane numite oameni incearca sa perpetueze specia, sau sunt si ei victimele aceleiasi inertii – crestem si invatam sa “traim” – lucru care se intampla dupa un acelasi model initial, bolnavicios de repetitiv de cand e lumea. De cand e lumea? Cate milioane, bilioane sau mai mult de ani ani au trecut? Ce sunt anii? O masura primitiva prin care incercam noi sa punem putina ordine in acest haos desarvarsit pe care il numim “viata”. Se presupune ca “evoluam” si ne “imbunatatim”. Asta facem? Sunteti siguri? Eu nu! Involuam! In niste.. ceva.. lipsiti din ce in ce mai mult de simtire, emotii si suflet. Nu suntem “oameni”, “persoane” sau “personaje”. Suntem fenomene insignifiante ce domina un intreg univers minuscul, format din fenomene mai mici ca noi si pe care ne place sa il numim viata noastra pentru a ne simtim in control. Cand realizam si constientizam infinitatea de fenomene care ne domina pe noi, incepem sa ne micsoram considerabil dimensiunile pana a ajunge dominati de micutul univers al vietii noastre. Atunci pierdem controlul – chiar si pe noi?. Atunci totul devine ceata, nebuloasa, ceva neinteles. Deci totul devine clar! Vedem in sfarsit ce suntem si ce ne inconjoara cu adevarat.
Probabil ca nu face nici un sens ce am scris. Eu nici nu recitesc pentru ca stiu sigur ca as hotari ca e prostie care nu merita sa ocupe spatiul aici sau oriunde altundeva in afara creierului meu bolnav si sucit. Imi cer scuze celor care au incercat sa inteleaga ceva si au pierdut timpul cu asta, sunt doar niste ganduri pe care trebuia sa le exteriorizez si s-a nimerit sa fiu aici si sa imi fie declansata nebunia de acest articol. Poate, daca esti destul de nebun, asa ca mine, chiar ai inteles ceva. Sincer nu ma prea intereseaza. Doar am hotarat ca totul este doar o iluzie. Se spune ca in 2012… nu are rost sa continui, este poate doar o alta obsesie a mea.. Spun doar atat – poate va fi mai bine. Eu sper

de: Gabriela

Gabriela — Sun, 13 Jan 2008 13:11:30 +0000

Merci, mare dreptate ai.

Comentarii pentru: Interludiu

de: eu

de: Gabriela