Sunt simple instantanee ale mintii. Imagini, valuri, figuri, fete, trupuri, scancete, sunete. Senzatii, simturi, atingeri, priviri. Toate insirate pe filmul vietii. Toate scoase din contextele lor originale. Zile, luni, ani, secole si milenii. Toate trec, noi trecem, ne ducem doar pentru a putea spune ca am fost. Dar…oare chiar am fost? Daca am fost…atunci ce anume am fost? N-are rost sa ne gandim. Am fost oameni. Bun…doar atat? Da. Oameni orbiti de egoism, insetati de putere, inselati de bani si pervertiti de obscenitate. Momiti cu acadele transfigurate in cantece, filme, hobby-uri. Puse toate in fata noastra, spunandu-ne ca asta este uman…Cine sunt ei sa ne defineasca umanitatea? Cine sunt ei sa ne absoarba gandurile, sa le schimbe dupa propriul plac si sa ni le serveasca apoi ca fiind ale noastre? Cine sunt ei? Figuri intunecate. Necunoscuti. Oameni care nu si-au dat un nume dar care au facut schimbari in lume. De ce stam noi aici, acum, asa? Evolutie? Da…sau poate…manipulare? Plauzibil. Poate evoluand am invatat arta manipularii. Atunci ne-am desprins definitiv de esenta umanitatii. Lumea e rea. Lumea e rea. Lumea e rea. Noi suntem rai. Noi suntem lumea? Nu. Noi suntem noi. Eu sunt eu. Tu esti tu. Amandoi formam lumea? Nu. Amandoi formam “eu si cu tine”. A dracu dilema. Atunci ce este lumea? Noua moda? Nici macar. “Lumea” este un termen ciudat. Deci ce este lumea? Lumea e rea. Lumea e un cerc de vicii. Lumea e un amalgam de trairi pozitive si negative dar predominant negative. Lumea a adus razboiul. Lumea a adus moartea. Lumea a adus lacrima. Si atunci…noi de ce nu ne opunem? Noi ne confundam cu lumea. Noi nu gandim. Noi traim dupa termenii dictati de lume. Noi ne formam opiniile in concordanta cu opiniile lumii.Noi speram ca lumea se va schimba, dar nu facem nimic in acest sens.Ce-s sperantele? Simple instantanee ale mintii. Imagini, valuri, figuri, fete, trupuri, scancete, sunete. Senzatii, simturi, atingeri, priviri. Trairi trecute, placute, dorite si pe viitor. Cele 10 minute de fericire dintr-o ora de viata. Asta-I speranta. Esenta noastra. Fara ea nu putem sa existam. Un om fara speranta e un om gol. Un om fara suflet. Ce este sufletul? Capacitatea de a simti mila? Compasiune? Iubire? Alter-ego-ul nostru divin si nemuritor? Raspundeti-va singuri. Gandurile sa va fie calauze. (Icey)
Completat sub: Icey | Tagged: aberatie, compasiune, egoism, ganduri, interludiu, rautate, viata
Merci, mare dreptate ai.
Ce suntem noi? Noi suntem degeaba. Si ce facem? Traim. De ce? Degeaba. Unde? Intr-o tara – poate chiar o lume – degeaba. Daca cineva are o viziune alta viziune care i se pare mai adevarata sau posibila este invitatul meu sa o impartaseasca cu noi toti. Eu personal am inceput sa am mari indoieli cu privire la aceasta “viata” pe care o ducem – unii mai mult altii poate mai putin – din inertie. Ne nastem – oare putem spune asta? cand de fapt suntem adusi la viata cu forta! din gresala sau intentionat alte doua persoane numite oameni incearca sa perpetueze specia, sau sunt si ei victimele aceleiasi inertii – crestem si invatam sa “traim” – lucru care se intampla dupa un acelasi model initial, bolnavicios de repetitiv de cand e lumea. De cand e lumea? Cate milioane, bilioane sau mai mult de ani ani au trecut? Ce sunt anii? O masura primitiva prin care incercam noi sa punem putina ordine in acest haos desarvarsit pe care il numim “viata”. Se presupune ca “evoluam” si ne “imbunatatim”. Asta facem? Sunteti siguri? Eu nu! Involuam! In niste.. ceva.. lipsiti din ce in ce mai mult de simtire, emotii si suflet. Nu suntem “oameni”, “persoane” sau “personaje”. Suntem fenomene insignifiante ce domina un intreg univers minuscul, format din fenomene mai mici ca noi si pe care ne place sa il numim viata noastra pentru a ne simtim in control. Cand realizam si constientizam infinitatea de fenomene care ne domina pe noi, incepem sa ne micsoram considerabil dimensiunile pana a ajunge dominati de micutul univers al vietii noastre. Atunci pierdem controlul – chiar si pe noi?. Atunci totul devine ceata, nebuloasa, ceva neinteles. Deci totul devine clar! Vedem in sfarsit ce suntem si ce ne inconjoara cu adevarat.
Probabil ca nu face nici un sens ce am scris. Eu nici nu recitesc pentru ca stiu sigur ca as hotari ca e prostie care nu merita sa ocupe spatiul aici sau oriunde altundeva in afara creierului meu bolnav si sucit. Imi cer scuze celor care au incercat sa inteleaga ceva si au pierdut timpul cu asta, sunt doar niste ganduri pe care trebuia sa le exteriorizez si s-a nimerit sa fiu aici si sa imi fie declansata nebunia de acest articol. Poate, daca esti destul de nebun, asa ca mine, chiar ai inteles ceva. Sincer nu ma prea intereseaza. Doar am hotarat ca totul este doar o iluzie. Se spune ca in 2012… nu are rost sa continui, este poate doar o alta obsesie a mea.. Spun doar atat – poate va fi mai bine. Eu sper