Comert in Romania

(Icey)

Ma enerveaza la culme de la un timp comportamentul unor vanzatoare de la chioscuri de ziare, tonete de bilete,  magazine alimentare, etc. N-o sa inteleg niciodata cum cineva care traieste de pe urma clientilor poate sa-i trateze cu atat de mult sictir. Trebuie sa recunoasteti, si voi le-ati vazut. Sunt omniprezente. Incredibil de proaste, mereu cu nasul pe sus, mereu crezand ca le stiu ele pe toate. Sa le luam pe rand.

1. Angajata la toneta de bilete de la statia “Piata Eroii Revolutiei”, Bucuresti. Cine stie zona stie la ce toneta ma refer. Aia de vizavi de tramvai, din fata grupului scolar de acolo. Sau ce-o fi ala.Am fost si eu ca tot omul sa-mi iau bilet ca sa nu trebuiasca dupa aia sa dau 500 de mii intr-un tramvai frecventat de controlori la ora respectiva. Fiindca asa mi-am facut obiceiul, aveam castile in urechi, ascultand muzica. Pana sa ajung la toneta, am oprit muzica, sa fiu atent la ce naiba spune aia de acolo. Mentionez ca nu am scos castile din urechi.  “Un bilet, va rog frumos!”. “%^#@#&$*#$@(si alte cuvinte pe care nu le-am inteles)” . “Ma scuzati?” . “(Face ochii mari)#%#@##card$%#@$@#eti?”. “Imi pare rau, nu am inteles ce ati spus(Ma apropii. De, sunt cam surd cand e un geam intre mine si aia cu care vorbesc)” . “(Face ochii mai mari si incepe sa tipe) AM INTREBAT DACA AI CARD RATB CA NU SE MAI DAU BILETE. N-AI PIC DE RESPECT CU CASTILE ALEA IN URECHI. CHIAR ASA NESIMTITI SUNTETI?”.Evident ca mi-a sarit tandara, dar nu am mai zis nimic, fiind pe fuga. Nu pot sa inteleg cum poate o persoana care imi vorbeste de parca ma cunoaste de ani isi permite sa ma faca nesimtit. Pana la urma nu e vina mea ca zona e frecventata de masini, motociclete, scutere, tramvaie, autobuze si pietoni, adica de un conglomerat de factori care estompeaza capacitatea mea e a auzi ce naiba vrea sa spuna idioata aia de la ghiseu. Ca sa nu mai spun ca eu am cerut un bilet, ea mi l-a dat, deci dupa aia nu mai eram obligat sa-i ascult balivernele. Nu cred ca i-ar fi convenit sa imi dea biletul si dupa aia sa incep si eu sa-i povestesc ce trist sunt ca a facut Dinamo egal cu Bistrita.

2. Vanzator la un magazin de presa, Gara de Nord, Bucuresti. Magazinul este cel de langa KFC. Intru eu cu gandul sa-mi iau un ziar. Mereu cand ma duc prin gara imi iau un ziar ca sa am ce face in tren. Acum mai aveam un motiv, anume sa schimb niste bani. De ce, o sa va spun la mentiunea speciala a acestui articol. Ma duc la domnul in cauza si ii cer Gazeta Sporturilor. Se duce plictisit, o ia din raft, mi-o da, ii dau o bancnota de 500 de mii, dupa care idiotul face ceva la care nu m-as fi gandit. Ia ziarul inapoi si imi spune ca nu mi-l vinde ca n-are sa-mi dea rest. Inteleg ca nu cei mai destepti oameni ajung vanzatori, dar cat de prost sa fii? Vine un client, vrea sa-ti ia un ziar, iti da banii pe el si tu ce faci? Ii iei ziarul si zici ca nu-l vinzi ca ti-e lene sa te duci sa schimbi o bancnota?

3. Vanzatoare la un chiosc de ziare, Ploiesti, in spatele prefecturii. Omului i se mai face si sete din cand in cand. Drept urmare am zis sa ma duc sa-mi cumpar o sticla de apa minerala la juma’ de litru. Aveam 2 lei la mine, apa costa un leu si 60 de bani. Ma duc fericit ca dau de o ghereta in care au apa, ii zic sa-mi dea si mie sticla, la care vine raspunsul retardat al unei femei care nu cred ca stie ce inseamna comert. “Ce? N-ai marunt? Da ce, crezi ca eu dau rest acum la fiecare om care vine cu 2 lei pentru o apa?”. Cred ca idioata asta e maritata cu prostul din Gara. Totusi, ala era mic copil. Ala macar a zis ca nu-mi vinde ziarul si pace. A fost subtil, a lasat sa se deduca nesimtirea. Asta nu, asta fost foarte ofensata. Adica cum sa am eu, clientul, tupeul sa nu-i dau ei suma exacta? Cum imi permit eu sa cred ca ea o sa-si miste fundul ala de pe scaun sa-mi caute mie rest? Sau mai rau, cum pot sa cred ca imi va da restul din maruntul pe care i l-a dat tipul care a cumparat ceva inaintea mea? E strigator la cer. Ea, o doamna desavarsita, era de fapt acolo pe post de comentator TV, nu avea treaba cu ceea ce-i scrisese angajatorul in contract. Anume, “esti vanzatoare, deci imi vinzi produsele”. Vaca probabil nu a inteles ca asta inseamna chiar sa vinzi, nu sa alungi potentialii clienti.

4. Mentiune Speciala. Gara de Nord, casa de bilete. Am spus mentiune speciala pentru ca nu este vorba de vanzatoare, ci de clienti. Cand am fost sa-mi iau bilet, in fata mea era un om in varsta care vroia sa mearga cu un personal pana la Peris parca. Omul avea in mana o bancnota de 5 lei si una de 100 de lei. Fiind atins de iluziile de grandoare date de varsta a treia, i-a dat tipei de la casa bancnota de 100 de lei. Aia, simtita, a incercat sa-i explice ca biletul pe care si-l doreste e de 2 lei si poate la fel de bine sa dea cealalta bancnota. Asta nu si nu.”Da-mi rest, da-mi rest”. Aici intervine diferenta de comportament intre aceasta vanzatoare si celelalte. Tipa a tacut, i-a dat restul, a ramas fara bani, apoi cand am venit eu sa-mi iau bilet mi-a explicat pe un ton civilizat ca nu mai are de unde sa dea rest la inca 500 de mii si ca ma roaga sa ma duc sa schimb. Mentionez ca in tot timpul in care am cautat un loc in care sa schimb bancnota, femeia a inchis casa ca sa ma astepte. Ei, asa da. Vedeti dragi comercianti? Se poate! Trebuie doar putina bunavointa. Pot intelege ca nu aveti rest. Nu pot intelege comportamentul sfidator, nesimtirea si prostia.

Ochi albastri

(Mickey)

Am vazut azi inca un film interesant. Nu stiu cat de bine este regizat, sau cat de bine interpreteaza actorii, dar povestea este tare interesanta si captivanta. Si nu, nu incerc sa promovez nimic (dar daca vreti sa va uitati, filmul se numeste “Memoriile unei gheise”. Totusi, cititi cartea!). Nu am prins cand se petrece actiunea si nici foarte bine numele personajelor, neurmarind decat o mica parte din film in timpul unei ore de curs. Poate cititi voi si imi spuneti si mie .

Banuiesc ca gheisa asta povesteste din memoria ei, ca doar asta e numele cartii si al filmului. Tipa asta avea ochii albastri, chestie neobisnuita la japoneze. Aveau un albastru pur, perfect, inocent. Isi aduce ea aminte ca mama ei ii spunea cand era micuta ca ochii ei sunt ca apa (sau ceva de genu’. Nici eu nu am inteles).Ei bine, pe mine m’a fascinat chestia asta cu apa. Stateam eu si rumegam aceasta idee:

In cursul ei, apa isi croieste drumul singura, fara sa fie ajutata de nimeni. Isi face un drum peste tot. Daca vede un obstacol, il ocoleste, sau trece direct prin el: trece si prin stanca dura, chiar si prin fier daca e nevoie. Ii ia mai mult, dar tot il rugineste, il macina pana cand are ea culoar sa isi urmeze cursul inainte. Si daca vede ca chiar nu poate trece de el, o ia pe alta cale, poate mai lunga si mai periculoasa, dar ea are un scop pe care trebuie sa il atinga: marea sau oceanul. Niciodata nu se intoarce in trecut. Trece prin tot, dar in acelasi timp isi macina oxigenii si hidrogenii din ea, incercand sa erodeze stanca aia blestemata. Dar voi o vedeti asa cum a fost la inceput: albastra, limpede, curata. Daca ati putea sa ii vedeti atomii din care e compusa ati vedea ca lucrurile stau complet altfel. Sunt ca vai de mama lor: rosi, uzati, loviti, singuri…

Si totusi e ceva ciudat cu apa asta. Niciodata nu s’a oprit sa treaca, chiar daca a vazut ca pe culmea muntelui, pe care tocmai il face bucatele, e o casa in care probabil sta o familie fericita. S’a uitat, a vazut ce e acolo sus, dar nu s’a oprit. Telul ei era mai important. Si, poate e greu de crezut, dar apa are sentimente. O durea destul de rau cand isi dadea seama ca va darama casa aia si ca poate oamenii care locuiau in ea vor fi extrem de tristi mult timp dupa ce ea va trece pe acolo. Dar telul… Telul ei era mai important. Telul ei era oceanul. Scopul pentru care alergase ca nebuna atatea mii de ani era fericirea. Stia ca daca va ajunge acolo, nu va mai conta nimic altceva. Va fi implinita. Nu va mai fi singura. Va fi incojurata de si mai multa apa, poate chiar de fratii ei, surorile ei. Va fi poate chiar alaturi de familia de langa care a fugit acum foarte multi ani. Nu va mai fi singura…

Cateodata nici ea nu se crede. Nici ea nu mai crede in povestile astea aiurite. Cateodata s’ar multumii si cu un lac la poalele unui munte amarat. Cateodata… ii e sila sa mai continuie si se intreaba de ce face toate astea. Ca sa isi revada familia pe care nu a mai vazut’o de nici ea nu stie cati ani? Sa se intalneasca cu vechii prieteni pe care, la fel, nu i’a mai vazut de tot atatia ani? Pentru ce? Poate ca nici nu o vor mai recunoaste. Poate ca nici nu ii intereseaza prin cate a trecut ca sa ajunga la ei. Poate ca nici nu ii intereseaza cat de mult a suferit pentru fiecare atom de oxigen si hidrogen care i s’a uzat. Poate ca nici macar nu au ajuns acolo. Si de ce ar ajunge ea prima? Ca sa nu mai fi de recunoscut cand vor ajunge ei? Ca sa intre in compozitia oceanului pana la venirea lor? Sa devina inca o bucata de apa sarata si buna de nimic?

Dar ea cauta fericirea… Si poate ca fericirea era in lacul de la poalele muntelui, unde copilul din casa aia de sus s’ar fi scaldat si ar fi ras de fericire. Poate ca asta ar fi fost mai frumos pentru ea: zambetul baietelului care se racoreste dupa ce a batut mingea toata ziua. Poate ca ar fi fost mai frumos sa ii urmareasca pe tinerii aia indragostiti cum trec pe langa ea si cum domnisoara din bratele tanarului tremura la vederea limpezimii si a relfexiei razelor de luna ce plutesc pe intinsul lacului. Poate ca ar fi fost mai interesant sa fie apa in care se oglindeste splendoarea muntelui primavara, din fotografia care a castigat premiul pentru fotografia anului.

[...pentru ca suntem apa...]

Romania e o tara de…

…prosti, destepti, dar in numar mic. Cocalari, manelisti, retardati, figuranti, hoti, necrofili, zoofili, homosexuali, bisexuali, heterosexuali, dar in numar descrescator. E o tara de analisti, specialisti, redactori, editori, fotoreporteri, editorialisti, oameni de geniu, priceputi la toate, insa care nu au realizat nimic in viata.

E tara in care Vasile se pricepe la slujba lui de instalator, la bursa, la fotbal, la pariuri, la muzica, la ce nu sunt in stare altii sa faca fara sa-si dea seama ca el insusi nu e in stare sa faca nimic folositor. Toti sunt buni in toate, fiecare stie ce e mai bine, iar de cand exista internetul, geniul romanului a explodat pur si simplu. Acum invadeaza tot, forumuri, blog-uri, site-uri matrimoniale, site-uri sportive, politice, financiare, istorice, sexuale. Pe fiecare isi expune parerea lui geniala, intransigenta si 100% corecta. Si daca, Doamne Fereste!, se gaseste cineva sa-l contrazica, sa vezi atunci spirit national. Vasilica raspunde cu metafore si epitete de o finete si subtilitate greu de egalat. Figuri de stil precum “***u-ti ****ii **-** de ***** jegos” sau “Sa-mi bag **** in gura ta de ***st prost” sunt folosite pe post de argumente solide care pot influenta audienta si pot castiga dezbateri.

Romanul prin definitie este vesnic nemultumit. De exemplu: Echipa nationala de fotbal joaca un meci cu Franta, in deplasare. Romanul inainte de meci : “Da, un egal ar fi excelent, nu putem spera la mai mult, este foarte bun, as fi multumit si mandru ca sunt roman”. Acelasi roman dupa 1-1 cu Franta in deplasare: “Sa-mi bag **** in Chivu ca n-a jucat nimic. Sa-l *** in gura pe Lucescu pentru ce selectie a facut ca e un rezultat care ne face de rusine.”

Poate sunt eu nebun, dar e ceva ciudat aici. Si ne mai miram ca avem specimene de tipul G.B., T.B. sau altii prin jurul nostru? Dragi romani, voi i-ati vrut. Voi i-ati aclamat. Acum voi sa-i bagati in **** voastra! (Icey)

P.S. Uitasem sa ma semnez, dar m-am gandit ca trebuie, avand in vedere ca e o moda sa crezi ca articolele/discursurile/proiectele sunt copiate de pe net si nu scrise chiar de persoana care le prezinta. Mai ales cand articolul/discursul/prezentarea este pur si simplu genial(a). Ghici la ce si cine ma refer.

Apocalipsa revine – 2012

Eu nu pot sa cred cati idioti exista in lumea asta. Nu stiu daca tineti minte articolul meu legat de sfarsitul lumii, episodul experiment elvetian. Spun episodul pentru ca, aparent, apocalipsa vine in transe. Azi un pic, maine un pic, in 1999, 2008, 2012 mai nou.  Se pare ca e sfioasa, vrea intai sa incerce sa ne omoare de frica, dupa aia, daca nu merge, schimba strategia.

Ultima dracie in materie de scenarii apocaliptice este d-a dreptul socanta. Evident, pentru miile de cocalari care o ascultau pe Roxy Manelista la ultimele doua sfarsituri ale lumii. Asadar, ce este cu asta? Aparent, apocalipsa v.2.0.12 a fost prevestita de oracole. Wow. Mai stiu eu un inteligent care speria romanii cu cutremure devastatoare. Dincolo de oracole, se bazeaza pe astrologie. Pe calendarul Maya, mai precis.  Acel calendar, facut de o civilizatie uber-mega superioara(?!?!), vorbeste despre un mare ciclu de 5.125 ani, la sfarsitul carora, da, ati ghicit, murim iarasi.  Daca as fi avut un milion de lei pentru fiecare apocalipsa de pana acum. In primul rand, civilizatia Maya s-a dus. Over. Ca sa-l citez pe Hugh Laurie, “as a human being, you are…history”. In al doilea rand, orice civilizatie disparuta lasa in urma anumite relicve, este adevarat, insa interpretarea lor tine de cel care isi da cu parerea. Concret, pe o inscriptie Maya, eu vad niste semne indescifrabile, savantul 1 vede o relatare exacta a felului in care mayasii se stergeau la fund cu frunze tropicale, iar savantul 2 vede sfarsitul lumii.

Continuand exemplul, opinia publica ce credeti ca ar cumpara? Teoria hartiei igienice ecologice sau apocalipsa? Caca sau…un caca mai spectaculos? Toti sunt acum hiperactivi si foarte ingrijorati de ideea de apocalipsa. Totusi, tocmai s-a ales tara gazda a Jocurilor Olimpice din 2016. Si nu, nu este iadul, e Brazilia. Semn ca oamenii cu ceva creier in cap nu cred in teorii nefondate, bazate pe profetii si calcule mai mult sau mai putin indoielnice. Asta daca nu cumva viitoarele probe olimpice vor include “Aruncarea bombei”, “100 metri mine” sau “Tir cu iradiati  in loc de tinte”.

Singurul lucru concret care apare in viitorul apropiat legat de apocalipsa lui Peste este…un film. Inca o dovada ca nimeni nu crede aceasta teorie. Pana la urma cui ii mai arde de filme cand stie ca moare in 3 ani? Sau…”nu…stiu ca mor, dar macar  sa iau un Oscar pana atunci ca poate mi se da reducere la paine in Rai”. Dar noi trebuie sa credem ca murim in 2012. Ca atunci o sa se intoarca pamantul cu fundul in sus (chestie care nu inteleg ce efect devastator ar avea, avand in vedere ca dracia e o bila) si ca manelistii o sa-si taie bretonul evlaviosi, cantand “Tatal Nostru” pe ritmurile lui Salam.  Sa va spun iar ca ne auzim dupa 2012? Nu. In schimb va spun ca singurul lucru tare legat de asta este albumul care urmeaza sa apara la Facem Records.  Acel 2012 imi doresc sa vina cat mai repede. Restul e doar praf in ochi.  (Icey)

Icey – Ganduri la Coltul Canalizarii – Download

Multi nu stiti ce naiba e asta. E o joaca d-a mea. Isi spune album. Nu stiu cat merita titulatura asta. Voi decideti. Daca va place, bine. Daca nu, tot bine. Eu l-am facut pentru mine in primul rand. E albumul meu, e rap, asa cum il percep si cum stiu sa-l fac eu. Bine sau rau. Mie imi place. Voua nu stiu. Astept pareri. Il puteti descarca de aici

Metrou 1996

Metrou 1996, ‘97, ‘98, ‘99 si asa mai departe…

“Atentie se-nchid usile!
Urmeaza statia “Eroii Revolutiei”
Cu peronul pe partea dreapta.”
(Vama Veche – Atentie se’nchid usile-Romania is my country)
Hai sa nu ne placa Romania !

Nu sunt cine stie ce om patriot, dar imi place aici si nicaieri altundeva. N’am fost copilul care a zis pentru prima oara “mama”, ci “usa” (articulat ) atunci cand era sa’si prinda degetele in ea. Si mi’a placut cuvantul ala. E… simplu. Stiu ca nu are ce sa’ti placa la stupizenia aia, dar mie imi placea. E un cuvant Romanesc. Nu iti place Romania? Hai sa te conving sa’ti placa.

Nu iti place limba? Atunci de ce ii spui prietenei tale ca “ce frumos suna <<iubita>>”, sau ca “ce versuri marfa au aia de la <<Parazitii>>”? Stii ce? “iubita” e un cuvant cat se poate de Romanesc, din cate tin eu minte, iar pe Ombladon il cheama Ion. Ce vrei mai Romanesc de atat? Detesti romanii? Sigur ii detesti pe ei? (fiecare intelege ce vrea din propozitia asta ) Atunci nu mai iesi la un Ciuc cu amicii si nu iti mai lua Fagaras de la magazin cand vrei sa mananci ceva dulce cu <<iubita>> ta. Nu mai spune ca ti’au placut “Rascoala” si “Morometii” si munceste de 1 Decembrie. Nu iti plac obiceiurile, traditiile? Sa’ti aduc aminte vremea cand te duceai cu plugusorul prin sat la bunici si radeai in hohote cand auzeai buhaiul cum suna? Sau atunci cand tatal tau spargea oul de Paste in cap si “facea buba”? Iti amintesti cand ai cantat “Desteapte’te, romane!” de revelion, la Universitate (si nu erai nici macar ametit)? Dar cand te’ai facut muci pentru prima oara si te’au dus amicii tai acasa dupa ce bausei tuica de la tara? Tin minte ca ti’au dat lacrimile cand l’ai vazut pe Chivu cum intona imnul tarii asteia la nu stiu ce meci si te’ai ridicat si ai inceput sa canti si tu. Erai tare mandru. Si ai aplaudat de zor. Nu tu mi’ai spus “imi place!” si nu te refereai cumva la imn, la versuri, la semnificatie? Dar stai, defapt asta mi’ai si spus. Nu iti place Romania? Atunci nu te mai duce in Vama de 1 mai. Nu mai bea de 9 martie, nu te duce cu *lala* sa colinzi fosti profesori si nu mai spune nimanui ca nu iti place Romania.

E 5:23 dimineata si nu mai vad bine monitorul, ce sa mai zic de argumente. Asa ca, tanarule, Munteanu Gheorghe-Andrei (ah! Astea toate sunt nume originare Romanesti. Ca sa vezi! ), data viitoare cand mai iei la p*** Romania, adu’ti aminte cine esti!

[...pentru ca Romania e Frumoasa!] …

(Mickey)

Tactici de agatat baieti

Tin sa-i multumesc domnisoarei care mi-a dat ideea acestui articol cautand pe google “tehnici de agatat baieti”.  Se pare ca multe fete se intreaba :  “cum dracu’ sa-l agat pe ala?” ; “moama ce bun e, ce pacat ca nu am un manual de agatat!” ; “azi sa-mi fac unghiile rosii sau albe?”.  Intrebari bune cu raspunsuri pe masura. Mai putin ultima, la care nu am habar ce sa spun.

In primul rand, tineti minte fetelor. Barbatii sunt niste porci nenorociti insensibili si misogini. Asta nu e un sfat de agatat, ci este perceptia voastra asupra lor. Care este falsa si tendentioasa. Daca noi am fi porci, ne-ar placea o scroafa. Daca am fi nenorociti, am fi ologi. Daca am fi insensibili, am fi pe morfina si daca am fi misogini am fi homosexuali. Sigur, exista si exceptii, de aia exista zoofili, handicapati, drogati si gay.

Acum ca am lamurit asta, sa trecem la fapte. Barbatilor le plac femeile. Deci ca sa fiti sigure ca agatati un nefericit doritor, trebuie sa fiti sigure ca sunteti femei. Pentru asta, mergeti la doctor. sau dezbracati-va si uitati-va in oglinda dupa lucruri care atarna in fata. Daca aveti si totusi ati cautat sfaturi de agatat baieti, mergeti la psiholog. Daca nu aveti, cititi mai departe.

Trebuie sa va ganditi ce vreti sa faceti cu barbatul pe care doriti sa-l agatati. Aici in general sunt doua variante viabile. Sex sau instalatii sanitare.  Pentru a doua, sunati la un instalator. Pentru prima, mergeti mai departe cu cititul.

Ati ajuns la concluzia ca doriti un barbat pentru sex (si noi suntem aia obsedati). Intrebarea este, cum faceti rost de respectivul tip. Lasati la o parte armele conventionale. E secolul internetului, a filmelor porno si al cybersex-ului. Nu mai intereseaza pe nimeni privirile seducatoare si fustele scurte. De ce sa te chinui cand ai in fata monitorului o tipa goala care face ce vrei tu? Si daca nu face ce vrei tu, cauti alt film in care iti indeplineste fantezia. Astfel,  solutia este sa va cultivati cunostintele regizorale. Faceti un film deocheat. Nu va ganditi la tampenii. Faceti un film despre gradinarit si duceti-va cu el la o vrajitoare sa-l deoache.  Nu radeti, daca sunteti dezbracate atunci cand udati florile alea, o sa aveti ce tip vreti.

Nu vreti sa va dezbracati pentru a avea tipul dorit? Atunci puteti incerca alte metode. Droguri, bate peste ceafa combinate cu sfoara si un pat de fier, sechestrarea familiei individului sau amenintarea cu moartea. Dar atentie, s-ar putea sa fie una din exceptii si amenintarea aia sa nu aiba vreun efect. In cazul in care ati citit pana aici, va pun la dispozitie un link foarte interesant care pune in discutie cele mai bune tehnici de agatat. La modul serios. Intrati aici si vedeti. (Icey)

*Articolul este un pamflet si trebuie luat ca atare. Nu ne asumam raspunderea pentru eventualele accidente*

Scrisoare

Tocmai am vazut un film cu final trist. (ca sa stii, imi curg lacrimi… mie… tipei aleia care se pisa pe toti.. Da, e posibil ca unei persoane careia nu ii pasa de nimeni si nimic, care e o ipocrita totala sa i se intample sa planga… uite ca se poate…).

Ma rog, nu asta era ideea. In final moare cineva, o tipa blonda cu ochii verzi, cu un ten superb. In fine, nici asta nu era ideea. Chestia e ca prietenul tipe care moare nu a avut timp sa’si ia ramas bun. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun, desi nu esti cu mult mai mica fata de mine. Si nu, nu sunt beata sau ceva, ci pur si simplu am inteles… chestii. Nu vreau sa te simti magulita sau nu stiu cum, dar din cate persoane am lista, nu ca ar fi prea multe si din cate numere de telefon am in agenda, dupa cum sper ca ti’ai dat seama esti singura careia ii scriu… poate pentru ca eu cred ca esti singura care m’ar intelege. Ma rog, par prea melancolica si mult, muuuult prea trista. Nici  nu cred ca e bine sa ma iei in seama. La naiba!

Dar… nu stiu… Te iubesc, atat. Si nu as vrea sa ti se inample vreodata ceva. Si nu o spun doar ca sa o zic (sper sa nu faci misto de asta mai tarziu). Si nici nu vreau sa vorbim despre randurile astea, pentru ca atunci chiar m’as simti ciudat si jenata. Poate chiar mi’ar fi rusine de ce ti’am zis. Tin la tine enorm de mult, poate mai mult decat la sor’mea. Poate mai mult decat ar fi normal sa tin la o persoana care nu e nici macar ruda de departe cu mine. Dar uite ca tin si uite ca iti scriu chestiile astea.

Daca stau bine sa ma gandesc,  you are my best friend. Cel putin din modul cum gandesc eu lcururile. Si.. imi pare rau pentru tot ce am putut vreodata sa iti fac rau, si pt ce am facut rau, si imi pare rau pentru toate momentele in care nu te’ai simtit bine ca.. am facut eu ceva de care tu erai jenata sau de ceva ce am zis. Imi pare enorm de rau. Si o sa ma bucur mai mult de timpul cu tine. O sa arat ca apreciez enorm de mult timpul petrecut cu tine. Nu. Daca te gandesti ca sunt indragostita de tine sau ceva, te inseli amarnic, desi sexul cu o persoana de acelasi sex nu e o idee prea rea, dar nu, nu te iubesc in sensul ala. Te iubesc.. si… atat.. E minunat sa stii ca poti iubi si pe altcineva inafara de mama sau tata.. sau iubitul… sau catelul, sa stii.

Si toata chestia aia cu “ne dam seama cat de mult tinem la o persoana atunci cand nu mai e langa noi” e o tampenie. Ia’ma pe mine ca exemplu: a trebuit doar sa vad un film regizat foarte bine in care actorii chiar dau viata personajelor ca sa imi dau seama cat de mult contezi.

[te rog, inca o data... nu vreau sa discutam despre asta...] (By Mickey)

Lasati planeta in pace!!!

Suntem cea mai distructiva specie de pe Pamant. Nu ne-a ajuns ca ne ucidem intre noi, ca vanam ca bezmeticii si ca ne batem joc de tot ce este viu. Acum ne-am pus in cap sa facem praf planeta.  Suntem cea mai idioata si ignoranta specie de pe globul asta albastru. N-o sa uit niciodata cand, de “Earth Day”, majoritatea cimpanzeilor epilati nu-au avut buna-vointa sa stinga si ei luminile pentru o ora. Aveau lucruri importante de facut.  Nu puteau sa lase revistele porno deoparte pentru un ceas. Era prea greu. La fel cum le este prea greu sa arunce sticla aia goala la gunoi, nu pe jos. La fel cum scuipa, cum iti arunca mucurile de tigara pe asfalt, cum se duc la gratar si nici macar nu verifica daca s-a stins bine focul.

Apoi tot ei se plang de incendii, de inundatii, de miros, de vrute si nevrute. Bravo, idiotilor, v-ati facut-o cu mana voastra. Nu va mai mirati atat. Ceea ce ma calca pe nervi e ca ne afecteaza si pe noi comportamentul vostru de paraziti. Pentru ca asta sunteti, niste paraziti. Niste lichele care considera ca locurile prin care trec n-au nici o valoare pentru ca nu sunt ale lor. Niste dobitoci care nu-si dau seama ca incalzirea globala, inundatiile abundente si incendiile din ce in ce mai dese sunt din vina lor.

Nu isi pot da seama de lucrul asta pentru ca se gandesc la ei ca la o singura persoana. “Ce daca arunc asta pe jos? Sunt doar un om. Cu ce pot strica eu echilibrul natural?”. Cu multe, bai boule. Cu puterea exemplului, care actioneaza asupra celorlalti idioti in virtutea teoriei “turmei”. Nu degeaba ni se spune ca suntem maimute. “Monkey see, monkey do”. Si nu numai atat bai retardatule, dar in lume mai sunt cel putin 6.600.000.000 de prosti ca tine. Tuturor, va transmit un mesaj : LASATI PAMANTUL SA RESPIRE!

*Harakiri, Seppuku? Cineva? Va rog. E gratis.
**Ascultati cu atentie versurile melodiei pe care am atasat-o acestui articol. Poate va intra ceva in cap.

Multumesc

Multumesc tuturor care inca mai citesc blogul asta, desi nu am mai scris nimic de luni intregi. Sincer, ma mir ca inca se mai primesc commenturi, ca inca mai e ceva activitate pe site. Asta m-a facut sa scriu din nou. Sa scriu o poveste a acestui blog. La inceput am fost 4, dupa aia 3, dupa aia 2. Acum unul. Eu. Din aceasta cauza nu am mai scris. Nu am stat pe calculator la fel de mult ca “pe vremuri”, iar cand am stat nu am avut chef sa scriu. Nici subiecte. Poate voi avea. Insa astept si de la voi. Nu va sfiiti, spuneti despre ce sa scriu si eu scriu. Astept parerile acelor putini care mai intra pe site. Aceia carora le multumesc. (Icey)